SpellForce 2 - Shadow Wars

Spellforce 1 am avut placerea de a-l juca acum vreo 2 ani si mi s-a parut un joc cu potential. Si a avut intr-adevar potential, lucru confirmat de expansion-urile ulterioare. Insa iata ca a venit si randul lui SpellForce 2 sa intre la cernut si sa vedem cu ce ne incanta sau ne intristeaza de aceasta data JoWood.

Spellforce 2 este un demn urmas al lui SF1 mai ales ca producatorii, Phenomic, au invatat din greselile facute in primul joc si au incercat sa produca un joc cat mai bun. Si intr-adevar au reusit, mici fiind problemele pe care le are.

Sa incepem insa prin a vedea de ce jocul se numeste Shadow Wars si in acelasi timp vom descoperi si o parte din puzzle-ul povestii. In timpuri legendare care se desfasoara dupa prima parte, cand eroii (Rune Warriors) au disparut, cand toate lumea isi vedea de ale lui, o vrajitoare suparata ca sotul ei a primit ce merita, adica un loc pe taramul vesnic, se apuca ea si pune de o alianta cu nimeni altii decat mortii (adica shadows). Ceea ce ne aduce intr-un final la titlul jocului: Shadow Wars. Daca insa credeti ca povestea este atat de simpla va inselati amarnic.

Nu de putine ori povestea va va surprinde, chiar daca de vreo 3 ori va veti intreba sau veti considera ca a fost cam fortata. Insa povestea de baza e simpla. Duduia formeaza alianta, invadeaza tinutul Norcaine, face uz de violenta si ucide pe regele tinutului care este si tatal lui Nightsong, eroina prezenta pe coperta jocului. Si cum era de asteptat, eroul nostru simte cum ii creste adrenalina si dorinta de razbunare hotarand sa-si ajute compatriotii. Poveste banala, insa cu intorsuri de situatie.

Eroul nostru principal este un Shaikan, o combinatie de om cu sange de dragon, combinatie rezultata in urma unor intamplari a caror dezvaluire va strica povestea asa ca va trebui sa aflati singuri despre ce este vorba. Tot ce trebuie sa stiti este ca cei care apartin "rasei" Shaikan pot fi reinviati daca sunt destul de aproape unul de celalalt. Lucru foarte benefic avand in vedere ritmul alert al jocului. Ca sa nu mai zic de faptul ca uneori veti avea misiuni in care veti putea juca doar cu eroii.

SF 2 pastreaza mix-ul de RTS-RPG, un mix bine realizat care a adus recunoasterea seriei. Nu-l poti cataloga ca apartinand mai mult sau mai putin unui anumit gen pentru ca ponderile se schimba in permanenta. Ba avem lupte masive in care se pune accentul pe RTS ba avem lupte solo in care se pune accent pe caracterele principale. Trebuie spus ca partea de RPG este destul de simpla daca e sa consideram ca avem 2 mari categorii in care putem avansa: combat sau magie.

Fiecare tree are subcategorii peste subcategorii incat la inceput pare simplu si vei considera ca personajele tale vor avea aceleasi skill-uri insa spre finalul jocului se va ajunge la ales intre 1 sau 2 masteries si abia atunci vei avea personaje distincte. Poti fi orientat pe combat sau magic sau poti fi dual-class. Insa parerea mea personala este ca dual-class nu este deloc folositoare. Spre finalul jocului va trebui sa fii specializat pe ceva ca sa supravietuiesti. Au fost situatii cand trebuia sa ma lupt doar cu personajul principal contra inamicilor si avand un dual-class as fi fost facut arsice instant. Nici chiar profilat doar pe o ramura nu era usor, insa dupa ce incerci zeci de tactici reusesti sa treci de inamici.

Fiind un Shaikan nu este un lucru usor. Avand in vedere ca in trecut stramosii tai ti-au lasat o mostenire nu prea placuta, aceea de tradator, las, mincinos este greu sa faci rost de aliati pentru a putea pune capat razboiului. Va fi nevoie de multe quest-uri pentru a realiza acest lucru. Si daca mai adaugam si factorul Malakay, creatorul Shaikan-ilor, treaba se va complica foarte mult. Ca in aproape orice joc, fiecare quest sau side-quest iti aduce experienta. Totalizata, aceasta iti va aduce puncte de experienta.
Fiecare punct de experienta va putea fi pus intr-unul din tree-uri, insa nu oricum. Nu vei putea sa avansezi in adancime si sa ajungi prea repede master la o disciplina ci va trebui sa pui puncte si la celelalte specialitati.

Acum ca am dezbatut problema RPG-ului e timpul sa trecem la RTS. Cu alte cuvinte la caft.

Trebuie spus de la inceput ca interfata din prima serie a fost pastrata cu toate ca oamenii au mai bibilit-o si au facut-o mai eficienta. In coltul din stanga sus vom avea cortegiul de eroi. In momentul in care un inamic este selectat toate actiunile care sunt posibile apar sub fiecare caracter. Daca insa selectam un aliat vor aparea sub eroi actiuni care reprezinta healing sau buff-uri. Toate acestea ne vor ajuta in iuresul luptei unde nu mai trebuie sa iti selectezi unul din eroi, sa-i spui ce actiune sa foloseasca si astfel sa pierzi timpul. In momentul in care trebuie sa va luptati, totul se va modifica in asa fel incat aceasta sa fie pe primul loc maximizandu-va astfel eficienta si creand o experienta superioara.

Veti avea de asemenea la dispozitie trupe cu care fie porniti de la inceputul hartii, fie va trebui sa le faceti in baza. In SF2, micromanagementul bazei a fost mult simplificat. Mai avem doar 3 resurse, un alt model de asezare a cladirilor, dependentele intre ele au fost reduse si in plus putem produce in cladirea principala (headquarters) 4 tipuri de muncitori: muncitori de baza care fac de toate si cate un tip pentru fiecare resursa care, daca exista respectiva resursa in apropiere vor trece imediat la colectarea ei.

Trupele vor apartine celor 3 rase prezente in joc: The Realm, The Clans si The Dark. Cele 3 rase va vor pune la dispozitie destule trupe astfel incat sa va puteti alege ce trupe se adapteaza cel mai bine modului vostru de joc. Dupa ce ati obtinut resursele, pentru care uneori va trebui sa luptati cu eroi, urmeaza crearea de trupe. Odata create, formam echipele. Aici intervin problemele. Degeaba combini 2 sau mai multe tipuri de trupe pentru ca nu le vei putea spune cum sa se aseze in formatie.

Degeaba combini trupe melee cu ranged pentru ca toti vor incerca sa se apropie de inamic si se vor aseza pe 2 linii si da-i bataie. Nu poti aseza melee in fata, ranged in spate sau arcasii in mijloc aparati de melee. O alta problema ar fi pathfinding-ul. Cu toate ca este mai bun decat in SF1, tot deficitar a ramas. Noroc ca aveti la dispozitie asa numitele waypoints care va vor usura viata.

O alta gaselnita in SF2 sunt asa numitele teleporting stone care permit eroului principal sa se plimbe pe harta instant. Atat pe harta pe care se afla precum si in cele pe care le-a vizitat. Acest lucru este foarte folositor mai ales cand ai terminat un quest si trebuie sa parcurgi hartile care de cele mai multe ori sunt gigantice. Din pacate, doar eroul principal se poate teleporta, restul trupelor vor trebui sa parcurga harta pe jos.

Dupa atatea lupte mai pica si obiecte. Mai pica o armura, mai o arma, chiar un inel sau un medalion. Toate intra frumusel in inventarul tau, care este imens. Eu aveam la un moment dat cam toate obiectele gasite in joc si inca mai era destul loc in inventar. Obiectele gasite au anumite cerinte insa este simplu de vazut ce caracter poate folosi un anumit obiect. Avand caracterul selectat, obiectele pe care nu le poate folosi sunt inrosite usurandu-ti astfel echiparea eroului. De asemenea, avand un obiect pe tine si dorind sa echipezi un alt obiect, cele 2 obiecte vor putea fi comparate inainte de echipare. Daca va convine noul item, un simplu right-click si treaba e incheiata.

Trecand la chestii mai tehnice, SF2 este un joc care se remarca in primul rand printr-un gameplay de calitate si de o poveste cu dese schimbari de situatie. Grafica este mult imbunatatita fata de prima parte insa acest lucru este de inteles avand in vedere ca au trecut 2 ani de atunci. Daca aveti o placa video care va tine, grafica va fi excelenta. Daca placa video este medie, va veti putea bucura totusi de joc avand in vedere ca nu este chiar atat de pretentios.

Sunetul va beneficia din nou de o bila neagra. Chiar daca e mai bun decat in prima parte, doar muzica este de calitate.

La partea de resurse, pot spune ca nu am intalnit bug-uri.

SF2 poate fi jucat si de cei cu calculatoare mai putin dotate, jocul nu mananca prea multe resurse.

Despre gameplay nu mai trebuie sa spun decat ca este unul dintre jocurile care m-au captivat atat de mult incat uitam de mine. Nici macar Oblivion nu m-a absorbit atat de mult ca si SF2.

Auto Assault

Era MMOG-urilor este in plina expansiune. O dovedesc multitudinea de jocuri care exista pe piata, precum si numarul mare de jucatori pe care le au. Orice gamer serios a auzit de World of Warcraft. Asa ca nu mai este nevoie de prezentare. Gata cu single-player-ul, gata cu povesti cu zane si lupte solo contra baietilor rai. A venit timpul in care echipa te ajuta la bine si la rau. In care nu mai joci tu singur si incepi la un moment sa te plictisesti. E timpul de MMOG-uri.

Asa s-au gandit si NetDevil si NcSoft cand au inceput lucrul la Auto Assault. Localizat dupa un razboi nuclear, cand omenirea a incercat sa riposteze atacurilor extraterestrilor cu arsenalul din dotare, adica rachetele nucleare care au adus Pamantul intr-o situatie jalnica, in care omenirea a trebuit sa se adaposteasca in buncare pentru a supravietui. Insa timpul nu a fost pierdut degeaba, si s-au gasit modificari genetice care sa permita oamenilor sa supravietuiasca in infernul de pe pamant. Alaturi de el, alte 2 rase, mutantii (extraterestii) si biomech, incearca sa-si impuna suprematia. O lupta care nu se anunta usoara si in care orice ajutor e bine venit.

Astfel se anunta povestea MMOG-ului Auto Assault.

Sa incepem sa detaliem putin lucrurile. Treaba e simpla: ai la dispozitie un MMOG exploziv cu elemente de RPG. Asa ca trebuie una sau mai multe masini si sofer pentru ele. La inceputul jocului se creaza soferul, alegand din cele 3 rase, fiecare cu abilitatile ei. Dupa alegerea rasei urmeaza alegerea subclasei. Exista 4 asemenea subclase pentru fiecare rasa, ele semanand pentru fiecare clasa, insa sub un alt nume. Avem pentru human commando, bazat pe forta bruta – capabil de damage mare, insa cam slabut la celelalte, avem constructorul, care este specializat pe partea de tech, locotenenti, care sunt buni la leadership, avand in vedere bonusurile pe care le dau echipei din care fac parte, si mai avem bounty hunter-ul, genul de asasin, care se bazeaza pe hit and run pentru a semana teroare in inamici. Doar acestea fiind spuse si deja se intrevede rejucabilitatea de care este capabil Auto Assault.

Odata creat caracterul si avand masina (avem doar una la inceput si pe care o putem customiza putin, avand pe parcursul jocului destule ocazii sa ii modificam infatisarea), trecem la treaba. Odata parcurs tutorialul, in care ne sunt explicate partea de quest-uri, controlul masinii si posibilitatea de a distruge o parte din decor. Beneficiind de engine-ul Havok, aproape totul este distructibil, si nu oricum, ci intr-o maniera spectaculoasa. Explozii, corpuri care testeaza gravitatia, bucati de masini sau alte structuri, toate poate fi reduse sub forma de moloz. Odata parasita zona, aceasta este refacuta, totul este exact ca inainte de a va folosi munitia din dotare.

Gata cu tutorialul, trecem la lupta. Reala. Primesti quest-uri, care de care mai variate si mai ciudate, atat ca prezentare cat si ca idee. Si cum se stie ca prin quest-uri se hraneste partea de RPG, acestea vor fi destule atat ca numar cat si ca durata. Ele va vor da atat bani cat si componente constand in arme, armura pentru masina, cat si diverse accesori pentru customizarea masinii sau pentru repararea ei. E usor sa gasesti quest-uri, pentru ca persoanele sau consolele care dau quest-uri lumineaza vertical, facand astfel usoara detectarea lor. Poti avea mai multe quest-uri, si poti sa le activezi pe rand, beneficiind astfel de sageata care iti indica directia si distanta pana la locul quest-ului. Mai multe quest-uri in jurnal, mai multe lucruri de facut in pustiu, in afara de a supravietui, care uneori nu e usor.

Ok, acum ca avem quest-uri e timpul sa trecem la rarirea inamicilor. Avem masinuta noastra care la inceput este cam plapanda, insa pe parcursul jocului devine o adevarata fiara. Putem monta pe ea 3 arme: o arma deasupra, una in fata si alta in spate. Fiecare are un arc care reprezinta zona in care va trage.

Putem selecta inamicul pe care dorim sa-l neutralizam si nu ne ramane decat sa consumam munitia, care de altfel e infinita, pana cand nu ramane din el parti sau membre. O alta gaselnita a jocului este faptul ca nu putem muri, ci doar suntem recuperati de un avion si transportati la ultima “baza” vizitata. Dupa vindecarea de rigoare, inapoi in lupta. Sunt si jucatori care te pot vindeca, avand insa in vedere faptul ca in beta sunt putini jucatori, nu am gasit pe nici unul care sa poata sa faca asta.

Mai beneficiem si de asa zisul hazard mode, care este diferit la cele 3 rase. La biomeks, masinuta se transforma intr-o frumusete de robot, care incepe si scuipa gloante peste tot, darama tot ce prinde in zona si devine o adevarata masina de distrus. Pe de alta parte, mutantii aia verzi si respingatori beneficiaza de asa zisul “phase-form”, care le permite sa strabata distante lungi intr-un timp foarte scurt si de asemenea sa se foloseasca de o explozie care raneste toti inamicii de pe raza respectiva. Oamenii au un scut protector care de asemenea incetineste adversarii. In timp ce au scutul activat, pot cere suport aerian, lucru care nu poate decat sa le foloseasca in anihilarea mai rapida a adversarilor. Toate acestea sunt posibile cu ajutorul unui “hazard kit”.

Fiind inca in stadiul de beta, producatorii inca mai au timp sa schimbe, sa modifice si sa adauge lucruri noi care sa speram ca vor face din Auto Assault un adversar in competitia MMOG-urilor.

Need For Speed Most Wanted Review

Ce este de fapt Need For Speed si cine este EA Games? Ei bine "Most Wanted" este cu siguranta cea mai buna realizare din intreaga serie iar EA Games este cel mai mare distribuitor si producator de pe planeta asta, cu un instinct feroce de a face bani cu orice pret. Acesta este principalul motiv pentru care jocurile produse de ei nu sunt realizate de dragul jucatorilor din intrega lume ci mai degraba pentru ca genereaza o multime de "numerar".

Ceva s-a intamplat insa cu "Need for Speed Most Wanted", schimbare care a putut fi observata chiar din interviurile relizate cu dezvoltatorii. De daca aceasta au pus multa inima in creatia lor si credeti-ma, diferenta se observa.

Poveste:
Povestea este de mediocra, dar oricum majoritatea jocurilor actuale au intrigi mediocre. Totusi, modul in care spui povestea face diferenta; poti lua un film de categoria a doua si sa-l trasformi intr-un succes ca joc. Iate pe scurt despre ce este vorba in NFSMW: esti un tip smecher si ai o masina foarte prezentabila (aici un BMW seria 3) iar singurul tau scop in viata este sa il infrunti pe numarul 15 de pe lista neagra (care contine numele celor mai buni din oras).

Il provoci si aproape castigi dar... oamenii rai umbla la masina ta si pierzi cursa, masina si numele pe care ti-l facusei in strada, insa reusesti sa pastrezi fata (desi nu stiu ce mai vrea de la un tip fara masina). In fine, te ajuta sa te pui pe picioare si sa-ti faci rost de o masina, iar de aici totul este in mainile tale.

Trebuie sa recunoasteti ca nu este cine stie ce intriga si ca nu presupune salvarea lumii, ci doar poveste unui tip cu o gramada de timp liber.

Gameplay:
Gameplay-ul este cu siguranta punctul forte al jocurilor de succes, fara de care orice titlu este uitat in maxim un an de la lansare. Multi jucatori vor spune ca in cazul de fata acesta este similar cu NFS Underground 2, numai ca are politisti. Fara indoiala sunt cateva asemanari dar este totusi un joc cu totul nou.

Most Wanted pastreaza cateva din tipurile de joc ale predecesorului sau, precum Sprint, Drag si Lap Time, dar introduce si altele noi cum ar fi Tollbooth (care este in esenta o cursa contra-cronometru) si Speedtraps, care este probabil cel mai dificil mod. Scopul acestei curse nu este sa treci primul linia de sosire (desi ar fi indicat) ci sa fii inregistrat de radarele politiei in unele locatii cu o viteza cat mai mare.

A doua inovatie pe care o aduce aceasta noua editie de Need For Speed este sistemul "Milestone". Pentru a te intrece cu cei 15 concurenti importanti, va trebui sa invingi diversi alti indivizi pentru a fi suficient de important incat restul sa te considere demn de atentia lor. "Milestones" sunt obiective ce trebuiesc indeplinite, cum ar
fi sa te inregistreze radarul intr-un anumit loc cu o viteza minima, sa reusesti sa scapi de politie intr-un numar de minute definit sau sa distrugi un numar dat de masini (de politie evident).

"Need for Speed Underground 2" a primit cateva plangeri despre sistemul sau de joc liber. Trebuia sa te duci efectiv pe strada si sa cauti cursele. Acum, fiecare cursa poate fi accesata din meniul principal. Tot ce mai trebuie sa faci este sa te duci la magazinele care te intereseaza, magazine care acum s-au unificat. Poti gasi tot ce iti trebuie intr-un singur loc: piese de masini, imbunatatiri pentru motor si upgrade-uri vizuale. Personal, mi s-a parut un pas inapoi, sistemul a fost prea simplificat, iar cateva caracteristici lipsesc cu desavarsire.

O problema majora vor fi banii si am simtit-o pe propia piele. Cu siguranta nu sunt suficienti si nu exista metode alternative de castig inafara curselor. Va trebui sa fii foarte atent in ce masini investesti, caci s-ar putea sa arate foarte bine pe strada dar sa fie complet nefolositoare in curse.

Prima impresie pe care o ai despre AI este ca au trecut pe la scoala de la ultimul joc incoace. Par a fi mult mai agresivi, iar politia lucreaza ca o echipa. Desigur, dupa ce ai pacalit prima suta de masini de politie si ai distrus alte 50 vei realiza ca nu sunt chiar atat de destepti si ca de fapt sunt foarte scriptati. Cu toate astea, sunt ceva mai dificil de invins si va vor crea probleme in cateva situatii.

Ultimul lucru pe care il voi mentiona despre gameplay este introducerea revolutionarului si nemaivazutului bullet-time. Nu esti chiar adevarat, dar din cate pot sa imi amintesc este primul joc cu masini in care a fost implementat. Am citit cateva comentarii in care autorii pretindeau ca nu l-au folosit si ca nu li s-a parut folositor. Sa fim seriosi, cand atingi 300km/h, te urmaresc 10 masini de politie si un elicopter si ajungi intr-o curba la 90 grade iar din fata vin doua camioane iei o gura de cafea si eviti usor coliziunea fara sa atingi "butonul"? Nu in jocul asta.

Video:
Most Wanted arata bine. Daca as putea sa inlocuiesc jocul cu o femeie, ar fi exact genul care te-ar face sa intorci capul si sa te izbesti de un stalp. Nu exagerez... foloseste mai toate tehnologiile moderne: specular lighting, bump mapping, real-time shadows, extensive mip-mapping. La cel mai mare nivel de detaliu te vei lovi de ziduri doar pentru ca te-ai pierdut in peisaj.

O imbunatatire binevenita este aspectul drumurilor. Va aduceti aminte stralucirea aceea neobisnuita din cele doua jocuri Underground? Acum a disparut, dar nu de tot - apare doar atunci cand ploua, ceea ce este normal.

EA a avut intotdeauna grija sa isi faca titlurile cat mai scalabile, pentru a acoperi o portiune cat mai mare de piata, asa ca si posesorii de Geforce 2 vor putea sa il joace. NFSMW ruleaza bine si pe sistemele medii din ziua de azi, singura cerinta importanta pe care o are fiind memoria (RAM). Daca setati detaliul grafic la maxim, va "manca" 1GB RAM pe paine.

Masinile au acum un aspect mult mai serios si sunt putin alungite, parand a fi inspirate din modelul 607 de la Peugeot.

Si daca tot vorbim de masini, ajungem si la sectiune de fizica in-game. Nu este unul din punctele forte ale jocului, intrucat nu exista fizica in adevaratul sens al cuvantului. Da, stiu ca este un joc arcade, dar masinile ar fi putut avea ceva mai multa greutate si ar fi putut sa faca o treaba mai buna in definirea texturilor. Cateodata te lovesti de pereti invizibili; bug-ul poate fi observat doar in bullet-time, asa ca aveti grija cat de strans luati curbele.

Ultimul bug pe care l-am observat este legat de umbre. Cateodata tind sa intre in texturi in loc sa stea "pe" texturi. Acest lucru se poate observa cand urci un deal si treci peste un trotuar. Inafara de asta, intregul joc este foarte bine construit si nu lasa senzatia de a fi realizat in graba.

Sound:
Muzica a fost intotdeauna deosebita in seria Need for Speed, iar soundtrack-ul acesta nu este nici el diferit: o multime de melodii de calitate si o atmosfera dinamica iti ofera placerea de a conduce.

Motoarele sunt bine definite in ceea ce priveste sunetul si se aud foarte bine atata timp cat sunt acompaniate de o placa de sunet Creative si un subwoofer decent. Cel mai interesant sunet pe care l-am auzit este cel al "Supercharger-ului", iti "spune" clar ca este foarte multa putere ascunsa sub capota.

Multiplayer:
Nimic deosebit sau la care nu v-ati astepta. Pentru jocuri online va trebui sa aveti un cont EA valid (il puteti crea in-game). Vestea buna este ca jocurile in LAN nu au nevoie de autentificare la EA, asa ca va puteti infrunta cu prietenii chiar daca nu detineti o conexiune la Internet.

Conclusion:
Ma abtin cu greu pentru a putea scrie aceast review. Ma mananca degetele ca sa intru inapoi in joc. NFSMW iti acapareaza viata in intregime. Te rog mama, inca o cursa, doar una.

Jocul este ceva mai dificil decat precedentele, dar nu va fi o piedica pentru fanii Need For Speed sa il joace pana la rasaritul soarelui. Razor (tipul care ti-a furat masina) o s-o pateasca! Faceti loc pe autostrada! Daca vedeti un Ford Mustang 2005, gri metalic, eu sunt la volan. Trebuie sa scap de politie! Ne vedem mai tarziu!